Unde să mă duc, Isuse,
Unde, pe acest pământ?
Când numai la Tine este
Al vieții sfânt Cuvânt?

Unde să mă duc sub soare,
Călător hoinar, pribeag,
Când găsesc atâta pace
Sub al Tău iubit toiag?

Unde să alerg întruna,
Setea să mi-o potolesc,
Când la Tine e izvorul
Harului dumnezeiesc?

Unde să mă duc, Isuse,
Mielul jertfei de păcat,
Când ca Tine nu e altul,
Milostiv cu-adevărat?

Unde să-mi descarc povara,
Unde să mă duc să plâng?
Când la Tine află pacea
Inimile ce se frâng...

Unde să-mi spun tot necazul?
Cine-l soarbe când îl strig?
Cine-mi face traiul dulce,
Și chiar moartea un câştig?

Unde să mă duc, Isuse,
Cu-ale inimii poveri,
Când doar Numele Tău are
Bucurii şi mângăieri?

Unde să-mi găsesc scăparea
Când dușmanii mă pândesc,
Şi-adăpost în toată lumea
Ca la Tine nu găsesc!

Unde să-mi mai caut ţinta
Într-un veac nenorocit,
Când mi-ai dat toată iubirea,
Pe Golgota răstignit?

Unde să mă duc, Isuse?
Eu cu Tine-am să rămân...
Numai Tu să-mi dai lumina,
Numai Tu să-mi fii Stăpân!